N-am mai făcut de mult o leapşa

Nu ştiu cum fac dar toate lepşele pe preiau de la Doris. Asta e una foarte lungă cu o sută de lucruri despre mine, oare ajung la o sută?

1. Îmi place să citesc.
2. Visez să reuşesc să scriu o carte.
3. Sunt hipersensibilă.
4. Urăsc şcoala şi am impresia că pierd timpul degeaba pe acolo.
5. Îmi place ciocolata şi detest vanilia.
6. Am impresia că deranjez tot timpul pe cineva.
7. Am o părere foarte proastă despre mine.
8. Îmi plac trandafirii şi crinii albi.
9. N-am deloc încredere în mine.
10. Îmi place berea.
11. M-am apucat de fumat în Vama Veche.
12. Nu mă pricep deloc la poezie, dar îmi place Blaga la nebunie.
13. Urăsc cocalarii, în special pe cei din autobuz.
14. Nu mă pricep deloc la muzică, am o voce oribilă, mi-e frică să ating instrumente muzicale şi nu am nici măcar cultură muzicală.
15. N-am formaţii, melodii sau genuri muzicale preferate, am în schimb edituri, scriitori, cărţi şi colecţii de cărţi preferate.
16. Când merg singură pe stradă stau cu căştile în urechi pentru a mă izola.
17. Îmi plac cireşile şi căpşunile.
18. Când eram mică eram cel mai mare fan Sailor Moon.
19. Acum mă fascinează Japonia.
20. Sunt foarte timidă până la a doua bere.
21. Nu-mi place sportul.
22. Am fost olimpică la mate dar am ales filologia.
23. Îmi plac desenele animate şi animeurile.
24. Mă joc tot felu de jocuri idioate pe calculator.
25. N-am nici o treabă cu tehnologia, mă depăşeşte.
26. Nu-mi place România.
27. De când mă ştiu îmi doresc să trăiesc la Paris.
28. Sunt praf cu limbile străine.
29. Îmi place franceza dar nu mă pricep la franceză.
30. Urăsc engleza.
31. Nu suport oamenii care fac mişto de alţi oameni doar ca să se simtă bine.
32. Am fost olimpică la latină doi ani de zile, m-am mutat la filosofie.
33. Nu ştiu la ce facultate să mă duc.
34. Nu mă uit la televizor.
35. N-am răbdare să văd filme.
36. Vreau să plec din ţară.
37. În copilărie eram fan Jules Verne şi vroiam să descopăr izvorul Amazonului.
38. Îmi place cafeaua cu mult zahăr şi lapte.
39. Mă consider nebună şi puţin cretină.
40. Mama nu-mi înţelege percepţia asupra vieţii.
41. Nu vreau să mă mărit şi nici să fac copii, în schimb îmi doresc să dau peste cineva cu care să mă înţeleg foarte bine.
42. Sunt neîndemânatică.
43. Mă pricep la desen, într-a şasea am avut o expoziţie, dar am renunţat la talentul meu.
44. Când nu am chef să citesc prea mult timp mă apucă disperarea, pentru că lectura a devenit pentru mine un mod de a fi.
45. Îmi place să dansez, chiar dacă cred că o fac prost.
46. Mă consider norocoasă.
47. Mă ataşez foarte repede de oameni, mult prea repede.
48. N-am răbdare.
49. Mă enervez repede.
50. O să am propia mea casă la munte, undeva în Vrancea.
51. Îmi place să pierd nopţile de vară pe afară.
52. Sunt extrem de sensibilă la frig.
53. N-am avut niciodată ocazia să fumez iarbă, dar tot aştept.
54. Vreau să-mi mai fac câteva găuri în urechi.
55. Mi-aş face un tatuaj cu un fluture pe spate.
56. Mă dau curajoasă, dar nu sunt.
57. Mi-e frică de moarte.
58. Mă enervează locurile aglomerate.
59. Sunt claustrofobică.
60. Sunt alergică la praf şi mirosuri puternice, strănut de cel puţin trei ore în fiecare zi.
61. Dacă mănânc miere am mâncărimi toată ziua, deci sunt alergică şi la miere.
62. Fac colecţie de cercei.
63. Nu-mi plac jucăriile de pluş.
64. Îmi place să-mi asortez hainele cu bijuteriile cu machiajul şi cu pantofii, dar nu-mi iese întotdeauna.
65. Îmi place să port rochii vara.
66. Sunt puţin autistă.
67. În copilărie vroiam să fiu designer vestimentar, acum vreau să fiu scriitoare.
68. Îmi place părul roşcat, de aia m-am şi vopsit aşa de vreo trei ori până acum.
69. Până în clasa a 10a am avut părul până peste fund. Mi-era greu să-l îngrijesc.
70. Pielea mea se înroşeşte şi arde la soare, cu toate că folosesc cremă cu SPF 50.
71. Nu ştiu să înot.
72. Am învăţat să merg pe bicicletă acum trei ani.
73. Deabia aştept să învăţ să conduc.
74. Am făcut o pasiune pentru un volkswagen broscuţă.
75. Plâng foarte mult.
76. Mi-e frică de broaşte, sunt terorizată din cauza lor.
77. Îmi place să port eşarfe.
78. Îmi doresc să călătoresc în toată lumea.
79. Când vorbesc în public şi mă emoţionez încep să repet aiurea "ca să zic aşa".
80. Cred că în România se citeşte.
81. Sunt născută pe 07.07.
82. Sunt rebelă, nu-mi place să fac ce-mi zic părinţii.
83. Am o imaginaţie foarte bogată, uneori şi eu mă sperii de ea.
84. Mi-ar fi plăcut să am ochii verzi.
85. Sunt tot timpul revoltată împotriva sistemului de învăţământ, scriu despre asta de câte ori am ocazia şi anumite ore se transformă în discuţii despre ideile mele "proaste şi comuniste".
86. Sunt foarte egoistă şi mă gândesc prea mult la mine. Urăsc asta.
87. Uneori vorbesc prea mult şi cam prost.
88. Urăsc biserica, dar cred că există un Dumnezeu.
89. Am o umbreluţă de gheishă. O ador.
90. Îmi place la liceu, chiar dacă nu-mi place şcoala.
91. Nu mi-e frică de Bac-ul de anul viitor.
92. Mă entuziasmez foarte foarte repede.
93. Mi-ar fi plăcut să mă pricep la actorie.
94. Am ratat să-i dau flori lu Androneasca pentru că pierdusem toată noaptea trecută pe stradă. Dar nu-mi pare rău.
95. Mi-am cumpărat calculator acum trei ani. Am făcut o pasiune pentru citit pentru că nu l-am avut.
96. Am început să citesc Harry Potter când nu mai era la modă.
97. Mi-e frică să-mi asum responsabilităţi.
98. Urăsc ipocizia.
99. Vreau să văd Sibiul, Clujul şi festivalul medieval de la Sighişoara.
100. Îmi place să fiu înconjurată de oameni.

Rătăcirile fetei nesăbuite, Mario Vargas Llosa

Editura Humanitas

Traducere de Luminita Voina Raut

O tulburătoare poveste de dragoste întinsă pe trei continente, de-a lungul a patru decenii. O iubire clandestină, presărată cu obstacole, cu momente de disperare, cu pierderi, aşteptări şi regăsiri, cu multă durere, dar şi cu fericire împinsă până la extaz.

Ricardo Somocurcio este un peruan născut în cartierul Miraflores din Lima, al cărui vis din copilărie este să trăiască o viaţă liniştită şi fericită. Găseşte Parisul însă este departe de a căpăta liniştea. În adolescenţa trăită pe ritmurile Americii Latine o întâlneşte pe Lily, micuţa chiliană, care devine pe rând Madame Robert Arnoux, Mrs Richardson şi Kuriko, amanta unui traficant japonez, niciodată însă cea adevărată. Învăluită în mister îi tulbură lui Ricardo existenţa liniştită de traducător, ducându-l în pragul exasperării. El este "băiatul bun", niciodată însă prea bun pentru "fata nesăbuită" de care rămâne îndrăgostit toată viaţa.

În spatele poveştii de dragoste, "Rătăcirile fetei nesăbuite" devine un manual care ne învaţă cum se recapătă inocenţa şi ce este iubirea.

După lansare

Faină lansare de carte!

Sunt mândră de ceea ce a avut astăzi loc în Kalos Kai. Este minunat faptul că în Brăila literatura este adusă aproape de public, ca nu am mers in locuri gen Biblioteca Judeteana unde vin oameni scortosi, atmosfera este prafuita si toata lumea casca, neavand nici o treaba cu ce se intampla. Dubla lansare din seara asta ne-a adus ceva nou, o atmosferă specială care s-a modelat perfect pe poeziile Dianei Corcan şi ale lui Liviu Stan. Marian Coman a fost un moderator excelent şi mi-a şi făcut reclamă la Schimb de cărţi (mulţumesc).

La sfârşit m-am dus să iau autografe şi am primit cărţile cu prietenie ca cea mai mică prietenă a Dianei Corcan (eu peste tot sunt cea mai mică). Una peste alta a fost foarte mişto, cei care n-au venit trebuie să regrete.

Misery, Stephen King

Editura Nemira, 2008
Colecţia Suspans
Traducere Mihnea Columbeanu

Misery, unul dintre romanele de groază ale lui Stephen King, prezintă povestea unei asistente macabre ce-l ţine captiv pe scriitorul ei preferat Paul Sheldon, găsindu-l după ce acesta suferă un accident de maşină.

Paul Sheldon este autorul unei faimoase serii de romane având ca personaj principal o tânără pe nume Misery Chastain. Asistenta psihopată, Annie Wilkes, este cel mai mare fan al lui Misery, numindu-şi scroafa astfel. Nebuna descoperă că Paul a omorât-o pe Misery în ultima carte, motiv pentru care personajul este supus la chinurile pe care le naşte imaginaţia dureros de sadică a lui Annie, până când acesta va scrie "Întoarcerea lui Misery".

Pe mine romanul nu m-a dat pe spate. Suspansul caracteristic operelor lui Stephen King despre care vorbesc alte recenzii nu prea m-a impresionat şi nici nu am trăit o lectură prea palpitantă. De obicei un roman de genul ăsta, presărat cu trăiri intense, este uşor de citit, însă mie mi-a luat destul de mult să-l termin. E adevărat că Annie este un personaj interesant prin felul în care acţionează, trăirile ei limită, firea ei în continuă schimbare, adevărata ei esenţă, ce se ascunde sub masca femeii care salvează viaţa unui alt om.

Nici scriitura nu m-a impresionat, mi s-a părut uşor simpluţă, parcă nu a avut acel ceva care să mă ţină acolo lipită cu ochii de pagini.

Mâine cenaclu

Sâmbătă, 23 mai, la ora12, Cenaclu "Forma" se întâlneşte şi luna asta la Galeria din Pod. Va citi proză foarte scurtă Nicoleta Onofrei din Galaţi.

Sper să ne vedem acolo!

Invitaţie la carte

Am revenit cu afişul.

Faust, Goethe

Editura Paralela 45, 2008
Traducere de Mihail Nemes

Am putut să citesc Goethe şi nu-mi vine să cred că mi-a şi plăcut. Astfel am învăţat să nu mai am idei preconcepute despre cărţi. Pentru că înainte să mă apuc de Faust mi-a trebuit ceva curaj şi determinare. În primul rând pentru că mă gândeam că n-o să înţeleg nimic, iar în al doilea rând pentru că sunt puţin speriată de cărţi scrise acum mult timp şi sub formă de teatru.

Dar nu ştiu cum s-a întâmplat de mi-a plăcut, am citit-o repede, chiar cu spor. Nu vreau să-mi dau aere de critic care analizează simbolurile din spatele operei, pentru că s-au scris şi spus atâtea despre Faust încât o însemnare pe blogul meu n-ar fi nimic special, plus că aş repeta ce au zis alţii înaintea mea doar ca să mă arăt deşteaptă şi chiar nu are rost.

Prin "Faust" vă descriu o experienţă şi vă sfătuiesc ca atunci când vedeţi o carte, aruncaţi la gunoi tot ce ştiţi despre ea, deschideţi-o şi citiţi-o. S-ar putea să rămâneţi surprinşi şi să vă placă. S-ar putea ca opera respectivă chiar să fie greoaie, proastă, necitibilă însă nu pierdeţi nimic dacă încercaţi.

Poze de la mare

Nu ştiu ce mi-a venit, dar am vrut să vă arăt poze de la mare, o parte din Vamă, o parte de la Eforie.

Lansări de carte

Luni, 25 mai, la ora 17, în Kalos Kai, va avea loc lansarea a două volume de poezie semnate de poeţii brăileni: Diana Corcan şi Liviu G. Stan. "Corabia pisicilor galbene" a Dianei Corcan va fi prezentată de scriitorul Radu Aldulescu, iar volumul "Yima" a lui Liviu G. Stan va fi prezentat de scriitorul Marian Coman.

Cele două volume fac parte din colecţia "Poeţi români contemporani" de la editura Brumar şi au fost pentru prima dată lansate la târgul de carte Gaudeamus din noiembrie al anului trecut.

Merită să veniţi, cred că e prima dată când la Brăila se organizează lansări de carte într-un loc atât de frumos cum e Kalos Kai, scăpându-ne de atmosfera prăfuită de la bibliotecă. Sper să ne vedem în număr cât mai mare acolo!

P.S. Cam pe joi o să am şi un afiş.

Schimbarea la fata a Romaniei, Emil Cioran

Editura Humanitas

O carte scrisă cu aciditate, care atinge probleme ale sufletului poporului românesc, care ne caracterizează, care cu toate că exprimă scârbă, exprimă şi durere, încearcând să ne facă să deschidem ochii.

Cioran este puternic afectat de drama de a se fi născut într-o cultură mică, fără destin. Tocmai de aceea, pe tot parcursul cărţii sunt puse în discuţie destinele marilor culturi ale lumii ca Franţa, Rusia sau Germania. Suntem o cultură mică, lipsită de destin, care nu înseamnă nimic, care a lăsat istoria să treacă peste ea, care a vegetat, care trăieşte în subistorie. Tocmai de aceea Cioran ne acuză de înţelepciune, care nu s-a născut din spirit, ci din lipsa curajului şi a afirmării.

În "Schimbarea la faţă a României", Cioran ne ia sufletul şi ni-l despică în mii de bucăţi pentru a ne demonstra cine suntem şi unde am greşit atât de mult timp. O naţiune care are ca proverbe "Capul plecat sabia nu-l taie" este una care ar trebui să provoace repulsie. Românii se complac, îndură cu prea mare voluptate umilinţele. Cioran aşteaptă momentul în care vom ridica capul plecat, pentru că privim în jos de când ne-am născut. De asemenea, el invocă balada "Mioriţa" pe care o caracterizează ca "blestemul poetic şi naţional, o rană neînchisă a sufletului românesc".

Cioran atinge mult mai multe aspecte ale mentalităţilor noastre, dar am ales doar ceea ce m-a impresionat. Este o carte dură, care poate fi greu de înghiţit pentru naţionalişti. Totuşi, e o carte care trebuie citită, pentru că în timpul lecturii vă veţi da seama că multe din caracteristicile pe care Cioran le pune pe seama românilor, se regăsesc în voi, fie că aţi reuşit sau nu să le ignoraţi prin educaţie şi cultură. Şi după atâţia ani de când a fost scrisă, veţi vedea că nu s-a schimbat mare lucru.

Anunturi

Cenaclu "Forma" va avea loc sambata, 23 mai, in Galeria din Pod. Nu am stabilit exact ora, dar luni o sa fac un anunt pe blog, pentru ca trebuie sa vorbesc la Centrul de Creatie.

Duminica, 17 mai la ora 16, va astept in Kalos Kai pentru SdC.

P.S. Am o luna mai groaznic de aglomerata din cauza concursului si a tezelor asa ca deabia am reusit sa scriu postu asta. Una peste alta mai am si probleme cu netu.

Întalnirea cu primarul

Ieri primarul a avut strălucita idee să se întâlnească cu tineretul brăilean. Dacă vă zic că în Brăila se fac multe lucruri de rahat nu cred că vă surprinde, iar dacă vă zic că întâlnirea cu primarul a fost unul dintre ele cu atât mai puţin.

Întâlnirea trebuia să înceapă la 16.00. Am aşteptat acolo de credeam că înnebunesc, primarul a venit la 5 fara 10 că aşa fac oamenii de bine din Brăila. Cu 10 minute mai devreme a apărut viceprimarul Doiniţa Ciocan şi o tanti de acolo, care nu ştiu cine era că nu s-a prezentat s-a gândit să înceapă fără primar, deşi tinerii veniseră să vorbească cu el.

Dacă asta ar fi fost tot, aş fi fost mulţumită, dar şi restul întâlnirii a fost o mare porcărie. Când a intrat primarul nişte tinerii îmbrăcaţi frumos la costum, dar care nu preau ştiau să vorbească româneşte, s-au ridicat în picioare şi au început să aplaude. A fost de tot râsu, atmosfera era al dracului de comunistă, mi s-a părut că aveau şi o profă care le dădeau tonul (între noi fie vorba eu cred că erau de pe la tineretu' PSD, de aia şi erau atât de culţi).

Superba întâlnire a decurs în acelaşi ritm. Tinerii nu preau au vorbit pentru că erau nişte babe, care în mod normal ar fi trebuit să ia drumu' cimitirului, ce au tot pus ele întrebări. Mi s-au părut dereglate de-a dreptul, pentru că pe afiş scria clar că primarul se întâlneşte cu tinerii, nu cu cimitirul, aşa că am ajuns la concluzia că se cred încă tineret, mândria ţării. Pe deasupra se aşezaseră şi-n primele rânduri, ca să fie sigure că sunt văzute de primar cum ridică mânuţele sus. Era una în faţa noastră, care a strâmbat din nas când am pus noi întrebări, iar la un moment dat pentru că începusem să comentăm ne-a zis că suntem de-a dreptul nesimţiţi :D

Primarul şi el le-a cam ţinut isonul babelor ălora şi ne-a răspuns la întrebări de s-a rupt. În loc să dea răspunsuri concrete şi la subiect "ne mai zicea câte o poveste" de parcă venisem să mă întâlnesc cu Albă-ca-zăpada.

Astfel am pierdut 2 ore şi jumătate din viaţă complet aiurea, când aş fi putut să citesc "Schimbarea la faţă a României" a lui Cioran. Am recuperat azi şi mai am cam un sfert şi o termin. E superbă :D

Misterul regelui, Stephen King

Editura Nemira, 2007
Traducere de Mircea Pricăjan

Dacă vreodată v-a trecut prin cap să scrieţi literatură şi credeţi că aveţi nevoie de sfaturi de la un profesionist atunci ar trebui să citiţi cartea asta. Stephen King oferă sfaturi excelente pentru un aspirant/ viitor scriitor. Eu am găsit aici răspunsuri la o mulţime de întrebări, care m-au tot chinuit de când am devenit conştinetă că vreau să scriu literatură.

"Misterul regelui" poate fi perceput ca un manual deşi este mult mai personal de atât. Începe cu un CV în care descrie cititorilor acele evenimente care l-au marcat şi l-au transformat în scriitor, cu scopu de a ne face conştienţi de cum viaţa ne ajută şi ne oferă suport pentru idei bune, pe care trebuie să fim siguri că le prindem.

Dacă aveţi cumva prejudecăţi legate de Stephen King, de cât de mulţi bani câştigă sau de genul de literatură pe care îl abordează, eu zic să le încuiaţi în debara înainte de a vă apuca de cartea asta, pentru că este cu adevărat o lectură excelentă şi folositoare.

SdC amânat

SdC, ediţia a 6a trebuia să aibă loc, după program, weekendul ăsta. Însă eu împreună cu câţiva schimbători fideli mergem la Eforie Sud la un concurs(care m-am prins mai târziu că e naşpa, dar din păcate prea târziu). Am anunţat de luna trecută dar nu ştiu dacă-şi mai aminteşte cineva, aşa că vă reîmprospătez memoria cu postul ăsta.

Ne vedem weekendul viitor! O sa revin cu detalii şi la mine pe blog şi aici.

M-am hotărât să devin prost, Martin Page

Editura Humanitas, 2008
Colecţia Cartea de pe noptieră
Traducere de Adriana Gliga

Aţi simţit vreodată că ceea ce ştiţi este prea mult? Sau că inteligenţa vă face rău? V-aţi gândit măcar uneori că a fi deştept este o boală. Antoine, tânărul de 25 de ani, este traumatizat de propria inteligenţă, gândurile îl apasă şi-l doboară, iar dacă eşti deştept nu faci decât să te arunci într-o viaţă plină de neajunsuri.

Care este soluţia pentru a scăpa de frustrări? Prostia, bineînţeles. Ea aduce fericirea. Dacă eşti prost, gândurile nu-ţi ocupă mintea, eşti vindecat de a şti, a te gândi şi a-ţi crea astfel o mulţime de probleme. Antoine îşi foloseşte toată inteligenţa pentru a dobândi prostia. Ce consecinţe va avea experimentul personajului? Puteţi afla numai dacă citiţi cartea, n-ar avea nici un farmec să vă zic eu.

"M-am hotărât să devin prost" nu este o carte pe care să o încadrez în categoria excepţional, însă este o lectură plăcută, numai bună de citit în tren dacă te duci la Vama Veche de 1 mai.