Bufoniada sau Gata cu singuratatea, Kurt Vonnegut

Editura Humanitas, 2006
Colectia Raftul Denisei
Traducere de Ariadna Gradinaru

Kurt Vonnegut ne imagineaza Apocalipsa, insa nu e deloc asa cum o descrie Biblia sau filmele americane in care o forta extraterestra distruge pamanatul si nu exista eroi eroi destul de salvatori.

Apocalipsa se dezlantuie printr-o greseala a unor oameni care nu pot intelege geniul, pe care il distrug. Doi gemeni hidosi, Wilbur si Eliza Rockefeller Swain, sunt izolati de parintii ingroziti de uratenia lor la un conac pe un asteroid plantat cu meri, unde isi creeaza un paradis incestuos, formand un nou cuplu adamic. Toti cei din jur ii considera retardati, desi impreuna reusesc sa cunoasca toate limbile pamantului, au raspuns pentru orice intrebare si citesc tot ce le pica in mana. Cand isi aduc capetele laolalta creeaza o inteligenta egala cu a lui Einstein. Separati insa aveau o inteligenta sub medie.

Savanti frustrati, hotarasc insa sa-i desparta si sa-i testeze separat. De aici porneste haosul: Wilbur pentru ca stia sa citeasca si sa scrie e trimis la scoala si reuseste sa traiasca pe cont propriu si sa ajunga, spre surprinderea cititorului, ultimul presedinte al Statelor Unite. Deviza sa este "Gata cu singuratatea!" si de aceea creeaza familii extinse artificiale, oamenii capatand astfel nume de plante sau animale.

In cealalta parte a lumii, chinezii devin cea mai mare putere mondiala, fac tot felul de descoperiri, ajung chiar si pe Marte. Tot ei aduc Statelor un razboi civil si raspundesc virusul Mortii Verzi, pentru ca reusesc sa se miniaturizeze.

Un presedinte cu dimensiuni monstruoase si comunistii chinezii, inteligenti peste limita, asta pare a fi reteta unei apocalipse dupa parerea lui Vonnegut.

Si totusi daca viata noastra nu e decat o bufoniada? Daca Dumnezeu defapt isi bate joc de noi, jucandu-ne o farsa pe care o numim viata? Prin "Bufoniada", scriitorul isi raspunde la aceasta intrebare.

Acid Sulfuric, Amelie Nothomb

Editura Polirom, 2007
Colectia Biblioteca Polirom
Traducere de Ada Tanasa

Imaginati-va cum ar fi daca s-ar inventa o emisiune televizata in care participantii sa traiasca ca intr-un lagar de concentrare nazist, cu exact aceleasi conditii si aceleasi crime. Cred ca vi s-ar parea strigator la cer si inuman, asa cum, de fapt, si este romanul lui Amelie Nothomb, in interiorul caruia are loc emisiunea-lagar.

In mijlocul acestui reality-show macabru se disting doua personaje centrale: Pannonique, una dintre victimele luate cu forta de pe strada si Zdena, care joaca rolul de gardian. Intre ele se creeaza o relatie ciudata, dar puternica, creata din obsesiile uneia pentru cealalta.
Ceea ce intriga de fapt cel mai tare in roman este publicul, care prea plictisit de toate, cauta senzatiile tari prin urmarirea lagarului si a crimelor pe care ajung sa le comita. Cruzimea lor te inspaiminta, nepasarea lor te ingrozeste. Toti se gindesc ca ar trebui sa faca ceva, insa prea fascinati de jocul mortii, continua sa traiasca in ignoranta, asigurand emisiunii e audienta cum nu s-a mai vazut.

Ideea emisiunii mi s-a parut marcanta si deosebita in acelasi timp, insa m-as fi asteptat sa descopar o scriitura mai dinamica, pe masura ideii, un stil care sa te tina mai mult cu sufletul la gura, ceea ce nu s-a intamplat. Totusi, originalitatea nu are cum sa nu te surprinda, chiar daca scriitura este un minus.

*Recenzia poate fi gasita si pe site-ul ziarului Obiectiv, la rubrica Junior.

Nesuferitele zile de luni, Arnon Grunberg

Editura Humanitas, 2008
Colectia Raftul Denisei
Traducator Anda Dragomir

Arnon este un adolescent rebel si tot ceea ce face este sa se razvrateasca impotriva parintilor sufocanti sau a colegilor si profesorilor mult prea plictisitori. Adolescenta lui este o dorinta continua de descatusare, reflex pe care insa nu-l pierde nici mai tarziu cand scapa de parinti si de profesori, insa se confrunta cu probleme serviciului. Astfel toata viata lui devine o revolta continua, este impotriva plictiselii, chiar si impotriva existentei de zi cu zi. Pare ca toata viata lui este alb-negru, colorata doar din cand in cand de cublurile de noapte si prostituatele Amsterdamului.

Fiecare zi pe care personajul o traieste este o zi de luni, in care te trezesti prea obosit sa mergi la servici, prea mahmur sa te ridici din pat, prea visator sa reusesti sa faci cafeaua. Intr-un fel si el este un Sisif, un erou al lui Camus, constient de rutina sa, se revolta tot timpul si ca orice om revoltat o si ia putin razna.

Este un roman interesant pana la un punct, pentru ca aceasta razvratire continua, a inceput sa ma cam agaseze pe la mijlocul cartii. Felul lui de a se revolta mi s-a parut destul de nesuferit, cum era si pentru el viata.

Sdc - editia 3

A mai trecut o luna, a mai venit vremea unui schimb de carti in orasul (odata) cu salcami. Locatia este aceeasi - Art Cafe, la ora 15.00, duminica, pe 8 februarie.

Toti cei interesati de carti, de stat de vorba si de cunoscut oameni sunt asteptati cu o carte si voie buna si va rog sa lasati un semn aici ca sa am un numar exact. Va astept cu drag!

Multumesc lui Doris pentru afis :D