Colectia Raftul Denisei
Traducator Flavius Florea
Cand am inceput sa citesc romanul asta, nu stiam nimic despre go, nu tin minte sa fi auzit vreodata (desi am inteles ca este un joc destul de celebru). Am citit prefata, am incercat sa ma lamuresc in mare, macar atat incat sa inteleg cartea. Insa, dupa ce am inceput sa citesc, mi-am dat seama ca nu trebuia sa stiu chiar atat de multe despre go, cum credeam eu. De ce? Pentru ca Kawabata descrie go-ul ca pe o arta, prin care poti intelege sufletul japonezilor, si nu prin joc pur si simplu.
Tot romanul se concentreaza pe o partida istorica dintre un venerabil maestru, numit in termeni japonezi meijin, si a unui tanar foarte talentat. Modul prin care scriitorul descrie comportamentul fiecaruia in timpul unei partide, care dureaza 6 luni, si felul in care unul fiecare se folosea de reguli, m-a dus cu gandul la ruptura dintre vechea Japonie si cea moderna (intr-un fel americanizata, dupa cel de-al doilea razboi mondial). Meijinul, ca reprezentant al vechii Japonii, se adapteaza mai greu la noile reguli ale go-ului, pe cand celalalt, Otake, se foloseste cu tot dinadinsul de ele.
Yasunari Kawabata a fost primul scriitor japonez castigator al unui Premiul Nobel pentru maiestria in care reuseste sa exprime sensibilitatea spiritului japonez. Cartea m-a atras mai ales pentru ca vechea Japonia si tot ce tine de spiritul japonez ma pasioneaza, insa nu stiu daca un "neinitiat"ar putea intelege usor romanul. In timp lecturii ma gandeam ca n-as fi putut sa inteleg ce vrea sa exprime exact scriitorul daca nu aveam ceva informatii legate de Japonia (nu zic ca-ti trebuie mare cultura).
Din punctul meu de vedere merita citita oricum, si daca esti pasionat de Japonia sau de go, si daca nu. Cred ca scriitura lejera, dar poetica o sa te vrajeasca.