sâmbătă, 25 octombrie 2008

Hotii de Frumusete, Pascal Bruckner


Editura Trei, 2005
Traducator: Magdalena Popescu

Frumusetea este o crima si trebuie pedepsita, frumusetea ar trebui sa nu mai existe pentru ca cei uriti, cei batrini sa fie fericiti, sa nu mai fie chinuiti de chipurile angelice, de vioiciunea tineretii pe linga care sint obligati sa treaca. Asta cred cei trei protagonisti ai romanului, care s-au hotarit sa fure frumusetea din orasele Frantei cu scopul de a face bine omenirii. Ei urmaresc cu o meticulozitate nebuna fete extrem de frumoase, afla totul despre viata lor, dupa care le rapesc si le inchid timp de doi ani intr-un beci unde se transforma incet- incet in niste batrine urite de 20-30 de ani.
Pascal Bruckner prezinta o doctrina sadica, diabolica, bazata pe egalitatea frumusetii, pe inexistenta fiintelor superbe. Din punctul de vedere al rapitorilor, oamenilor ar trebui sa li se faca operatii estetice din nastere tocmai pentru a elimina aceasta distribuire inegala si injusta a frumusetii.

Palatul chelfanelii, Pascal Bruckner


Tocmai am terminat o carte, foarte interesanta la care inca ma gandesc si incerc sa-i gasesc sensuri profunde, asa cum fac cu orice carte care mi-a placut si m-a ravasit. Numele ei este "Palatul chelfanelii" si tocmai mi-a oferit o viziune noua asupra lumii, asupra omului si a moralitatii, asupra modului in care instinctele barbare renasc in noi.

Intr-un stat totalitar "undeva intre Elvetia, Franta, Germania, Asia si Africa", presedintele da o lege prin care parintii, tutori, educatori sau profesorii nu mai au voie sa-si bata copiii. Insa pentru ca e imposibil sa renunti asa usor la "o traditie de cand lumea" , presedintele hotaraste sa construiasca un palat al chelfanelii. Aici toti copiii intre cinci si cinsprezece ani erau nevoiti sa faca cu randul printr-un sistem de rotatie din cinsprezece in cinsprezece zile pe tot parcursul anului. Deasemeni de aceleasi drepturi dispuneau si caini si pisicile. Ce a urmat e usor de imaginat, tara s-a transformat usor usor intr-o anarhie: copii au inceput sa fie din ce in ce mai razvratiti, mai plini de ura pentru lucrurile la care erau supusi, pana cand au starnit o revolutie, palatul a fost daramat si toata situatia i-a scapat de sub control ilustrului presedinte.

Finalul este foarte dragut," prin chelfaneala spre fericire" asa cum zice ultimul capitol, dar oricum trebuie sa-l descoperiti singuri.

Cartea este scurta, foarte usor de citit, are si o nota amuzanta data mai ales de portretul Presedintelui, morala este una interesanta care te pune pe ganduri, asa ca eu v-o recomand cu placere.

vineri, 24 octombrie 2008

Blog Meet Braila

Am incercat sa scriu ceva despre o carte pe care doar ce-am terminat-o doar ca nu mi-a iesit. Intre timp am aflat de o intalnire la care sunt invitati toti bloggeri din Braila dar si cei interesati. Intalnirea va avea loc pe duminica, pe 26 octombrie, la ora 15, in Kapa Caffe. Mai multe detalii gasiti aici , pe blogul lui Alexandru Petras, cu care deabia astept sa vorbesc mai multe.

duminică, 19 octombrie 2008

Noi, Evgheni Zamiatin

Editura Leda, 2005

*cand si sentimentele sunt cenzurate

Imaginati-va o lume in care mamele nu se pot bucura de copiii lor, in care sentimentul de iubire nu exista, in care copiii nu-si cunosc niciodata parintii, in care exista doar pereti de sticla, in care ti se citeste corespondenta, in care nu te poti ascunde, in care esti atit de expus incit nu mai poti gindi. Tablele Orare, Orele Personale, Norma Materna, Zidul Verde sau Binefacatorul sint notiunile care descriu aceasta lume "perfecta", desavirsita din punct de vedere matematic a Statului Unic. Romanul este, bineinteles, o anticipatie la ororile regimului bolsevic, fiind scris in momentul in care comunismul doar ce se instala in Rusia. Imaginea acestui regim totalitar este insa accentuata cu o multime de elemente grotesti, intr-o lume in care oamenilor le sint cenzurate chiar si sentimentele. Fiecare element este dezumanizat, orice tip de ideal este distrus, omul ajungind sa fie o masinarie a Binefacatorului care este zeificat in mod absolut.


"Noi" deschide seria de capodopere apartinind aceluiasi gen, bazate pe interzicerea de a gindi, de a se exprima liber ( "Minunata lume noua" de Aldous Huxley, "1984" si "Ferma animalelor" de George Orwell sau "Fahrenheit 456" de Ray Bradbury). "Noi" se diferentiaza insa prin rigorizatatea matematica a acestei lumi in care totul este calculat, iar orice fel de sentiment trebuie cenzurat, mai putin cel de preamarire a Binefacatorului.

duminică, 12 octombrie 2008

ce am scris pana acum

Tot ce-am postat pana acum sunt articole aparute in ziarul Obiectiv, intr-o pagina care se numeste Junior si care tot starneste controverse prin scoala datorita lucrurilor adevarat pe care le spunem acolo dar care afecteaza oamenii sensibili (respectiv profii nostri carora nu le pasa de problemele elevilor si doar de imaginea liceului cu porti inchise). Oricum de acum incolo o sa scriu mai mult despre tot ce mai citesc.

Ferma Animalelor, George Orwell

Editura Polirom
Colectia Biblioteca Polirom
Traducere de Mihnea Gafita

"Ferma animalelor", publicata in 1945, este o satira politica sub forma unei fabule, a revolutiei comuniste din Rusia si nu numai. La o privire mai atenta, personajele principale pot fi usor asociate cu personaje din istorie foarte bine cunoscute noua. Orwell ne prezinta un fel de comunitate de animale, care se razvrateste impotriva omului, stapinul nemilos, pentru a fi ele propriii stapini, insa incetul cu incetul ajung sa se lase stapinite de porci, noul sistem fiind chiar mai rau decat cel stabilit de om.

Pentru inceput, animalele stabilesc un set de reguli pe care porcii le modifica incetul cu incetul, ajungindu-se in final de la "doua picioare rau, patru picioare bine" la "patru picioare bine, doua picioare si mai bine". Finalul, cel care m-a impresionat cel mai mult, este pe cit de amuzant pe atit de moralizator si tragic. Porcii, acum conducatori ai fermei, ajung sa fie "prieteni" cu oamenii, desi e mult mai bine zis parteneri de afaceri, invita citiva fermieri de prin imprejurimi la o un fel de cina, unde deodata izbucneste o cearta crunta. Celelalte animale aud zgomote si, atrase de cearta, se duc sa vada ce se petrece. Se iscase o cearta si, spre surprinderea atit a lor cit si a cititorului, "era prea greu sa-ti dai seama care era omul si care era porcul"...

Shogun, James Clavell


Prin "Shogun", James Clavell ne prezinta o Japonie feudala de pe la inceputul anilor 1600, care ajunge sa te fascineze prin legile stricte ale unui cod de onoare (Bushido), o Japonie misterioasa, condusa de strategii politice si militare.

Personajul principal, un englez, John Blackthorne (Anjin san) ajunge intr-o lume noua, necunoscuta, in Japonii, Clavell prezentind in antiteza lumea civilizata a Rasaritului si mizeria, societatea brutala a Europei. Pilotul englez ajunge din prizonier, samurai si hatamoto (sfetnic) al lui Toranaga, unul din cei mai insemnati daymio (senior) din tara, in aceasta perioada este obligat sa se confrunte cu neintelegerea stilului nipon de viata, pentru ca in final sa nu poata concepe existenta altfel. Diferentele sunt fundamentale, nimic din obiceiurile japonezilor nu se reflecta in stilul de viata european, de la lucruri marunte, ca imbracaminte si mincare la modul de gindire, la felul in care privesc onoarea si moartea. Cartea este, de departe, un tablou al lumii occidentale si lumii Japoniei, o intreaga strategie politica si militara a lui Toranaga.

Cu greu poate fi rezumata in citeva rinduri, prezinta o lume complexa cu toate traditiile ei, stilul de viata, modul japonez de a gindi, codul Bushido, iar intriga si subiectul romanului iti vor stirni interesul fata de o lume cu totul noua, mai ales ca datele istorice coincid cu realitatea. Dupa ce vei citi "Shogun" vei dori sa cunosti Japonia, dar nu Japonia secolului XXI, ci Japonia de la 1600, ancorata in traditii si coduri morale stricte.

Imparatul Mustelor, William Golding

Editura Humanitas
Colectia Raftul Denisei
Traducere de Constantin Popescu

"Imparatul mustelor" prezinta in aparenta ei povestea tragica a unor copii care naufragiaza pe o insula indepartata. Acestia incearca sa creeze o noua societate, bazata pe regulile lumii in care au trait inainte sa ajunga acolo. Copiii se lasa prada instinctelor, simturilor primare si fortei brute, netinind seama de incercarile rationale a doi dintre ei: Ralph si Piggy. Ei incearca sa ucida fiara din mijlocul padurii, insa nu isi dau seama ca singurele fiare de pe insula erau chiar ei.

Insa, in esenta sa, romanul este o alegorie trista asupra conditiei umane si cum niste tineri care ajung sa traiasca izolati, fara a avea un reper temporar sau spatial, sint captivati de propriile lor instincte, odata cu asta trezindu-se "fiara" din ei. Cartea lui Golding poate fi usor vazuta in contrast cu romanul lui Defoe "Robinson Crusoe". Aici omul captiveaza si stapineste natura, pe cind in "Imparatul Mustelor" natura este cea care stapineste omul.

1984, George Orwell

Editura Polirom, 2002
Traducere de Mihnea Gafita

George Orwell ne prezinta in "1984" o viziune sumbra, distopica, pe care o intrevede din 1948, a viitorului pe care il va avea o societate de tip totalitar. Personajul principal al cartii, Winston Smith, este un cetatean oarecare al Oceaniei, una dintre cele trei mari puteri ale lumii (Oceania, Eurasia si Estasia) care se afla intr-un razboi fara cauza. Trecutul este intotdeauna modificat: daca pina ieri Oceania se afla in razboi cu Eurasia, astazi se pot afla in razboi cu Estasia - ea a fost dusmanul nostru din totdeauna si toate documentele sint modificate astfel incit "adevarul" nu poate fi contestat. In Oceania, Ministerul Pacii se ocupa cu problemele de razboi, Ministerul Adevarului cu modificarea trecutului si Ministerul Dragostei cu cei care nu se pot conforma sistemului si isi pastreaza memoria individuala, comitind astfel crima de gindire.

Winston comite crima de a gindi contra Partidului si se incapatineaza sa inteleaga de ce trebuie schimbat trecutul. In urma acestei crime, lui Winston ii este spalat creierul, insa nu i se umbla doar in minte, ci si in suflet. Ajunge sa-si iubeasca conducatorul suprem, Fratele cel Mare (Big Brother) si sa se supuna modului de gindire dictat de acesta.

Ceea ce pe mine m-a socat la acest roman este duritatea, dar in acelasi timp si simtul realului, de care Orwell a dat dovada cu citeva decenii inainte. Desi realitatea e usor exagerata, sistemul totalitar descris de Orwell seamana teribil de mult cu sistemele de tip comunist, inclusiv cu cel care a functionat la noi in tara pina in '89. Este interesant ca George Orwell, schimbind doar ultimele doua cifre din anul in care scrie romanul, descrie exact anul cel mai "prosper" si totodata mai grav al comunismului in lume.

Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde

Editura Leda
Traducere de Razvan Taliu

Romanul de fictiune al lui Oscar Wilde il are in centrul sau pe Dorian Gray, personajul care isi promite sufletul in schimbul tineretii vesnice si care se lupta sa se impace cu propria constiinta ce se reflecta chiar in portretul sau.

In jurul lui Dorian, Wilde contureaza citeva personaje care intr-un fel sau altul il influenteaza pe acesta in actiunile lui viitoare. Lordul Henry Wotton este cel care il convinge pe tinar ca frumusetea si tineretea lui sint trecatoare, ceea ce il determina sa faca pact cu portretul, cind intr-un moment de furie afirma ca si-ar vinde si sufletul numai ca portretul sa imbatrineasca in locul lui. Un alt personaj este pictorul Basil Hallward, cel care, fermecat de frumusetea tinarului, ajunge sa picteze faimosul portret. Impresioneaza in mod deosebit sfirsitul tragic al acestuia, fiind omorit de propria opera de arta. Tinara actrita Sibyl Vane este o alta victima a tinarului, Dorian se desparte de ea cu atita cruzime, incit femeia se sinucide. Moartea fetei se va reflecta in constiinta tinarului, fiind usor vizibila in portret. Timp de 18 ani, portretul se transforma intr-un monstru, ca urmare a pacatelor care ii chinuiau constiinta adevaratului Dorian. Finalul este unul asteptat, insa usor cutremurator si moralizator.

Ceea ce mi-a atras atentia in carte este modul in care este explicata arta, mai exact scopul ei. Arta nu trebuie sa tina cont de morala, singurul ei scop fiind acela de a oferi frumusete. Astfel, arta trebuie facuta doar de dragul artei.

Soareci si oameni, John Steinbeck

Editura Rao, 2005

Steinbeck ne prezinta in cartea sa "Oameni si soareci" o poveste care nu este prea lunga si in aparenta este simpla, dar care mie personal mi s-a parut de-a dreptul socanta. Actiunea se petrece pe fondul Marii Secete de sapte ani din Statele Unite, cind fostii fermieri din Oklahoma erau nevoiti sa se mute din loc in loc lucrind pe la fermele californiene din cauza saraciei, conditiilor grele de trai. In acest peisaj apar George si Lenny, doi prieteni devotati, doi astfel de fermieri care-si doresc sa aiba propria lor ferma unde sa poata trai linistiti.

Cele doua personaje nu evolueaza cu nimic de-a lungul romanului. George este baiatul mic si descurcaret, responsabil si usor iritabil, care are rolul de protector pentru Lenny, un urias blind cu ceva probleme mintale care il impiedica sa se poarte normal, fiind asemenea unui copil. Lui Lenny ii place sa mingiie lucruri si animale moi, pe care ajunge insa sa le omoare din dragoste - la propriu - nefiind constient de puterea sa. Astfel ucide o multime de soareci pe care ii tine in buzunar pina este descoperit de George. Din ultimul loc de munca fug tot din aceasta cauza, intrucit Lenny mingiie fusta unei fete, fiind mai apoi acuzat de viol. Ajung la o noua ferma unde Lenny rateaza din nou sansa implinirii visului lor, sucind, din greseala, gitul norei proprietatului, pe care vroia sa o mingiie pe par.

Finalul si mai ales atitudinea lui George este surprinzatoare, socanta si greu de explicat. Desi, initial, pare ca George da dovada de acelasi sentiment de prietenie si devotament, modul in care se comporta in fata multimii "cu furci" in miini este inexplicabil, tot devotamentul si prietenia dispar, omorindu-si prietenul si tovarasul de vise.

Gemenii, Mircea Cartarescu

Editura Humanitas

Lumea cartii este una semi-fantastica, in mijlocul careia se desfasoara povestea a doi adolescenti, pe fondul primei iubiri, al primelor dezamagiri si al primelor suferinte traite in adolescenta. Naratorul-personaj este Andrei, tinar visator, usor atipic fata de colegii sai, printre care insa ar vrea sa se integreze. Andrei se indragosteste de Gina, povestea lor transformindu-se intr-o experienta fantastica.

Consider ca cea mai interesanta parte a cartii este ciudata experienta pe care o traiesc cei doi. Din camera Ginei, printr-un tunel intortocheat, cei doi adolescenti ajung in Muzeul Antipa. Astfel, cei doi se izoleaza, tunelul fiind asemenea unei treceri din lumea reala in cea fantastica. Numai in aceasta lume poate avea loc unirea dintre cei doi. Cartea contine si o anumita doza de erotism, fin si necesar intr-un fel pentru a explica finalul. Mi s-a parut surprinzator si ciudat, aproape inexplicabil, daca nu te desprinzi de lumea reala si nu incerci sa intelegi ca cei doi apartin lumii fantastice. Totodata, finalul ma duce cu gindul la mitul androginului.

Fata cu cercel de perla, Tracy Chevalier

Editura Polirom, 2003
Traducere de Horia Florian-Popescu

"Fata cu cercel de perla", de Tracy Chevalier, reconstituie povestea tabloului celebru cu acelasi nume al pictorului olandez, Jan Vermeer. Personajul principal al cartii este fata din portret, o slujnica trimisa la casa pictorului de familia ei cu mari greutati financiare. Printre multele sarcini care ii erau date, fata trebuia sa curete atelierul pictorului, insa fara ca nimic sa para miscat. Desi doar o slujnica, Griet dovedeste simtul ei pentru arta si il intelege cu usurinta pe Varmeer, ajungind, incetul cu incetul, sa se indragosteasca de acesta, el oferindu-i toata protectia sa si de multe ori fiindajutat in constructia tablourilor sale de ochiul fin al lui Griet. Pe linga povestea propriu-zisa patrundem in viata cotidiana a unui orasel burghez din Olanda secolului XVII si, de asemenea, descoperim fermecatoare tehnici ale picturii, de la prepararea vopselelor pina la folosirea misterioasei "camere obscure" care ajuta la masurarea proportiilor diferitelor obiecte.

Tablourile lui Vermeer au fascinat mai multi scriitori sau chiar regizori, astfel incit "Fata cu cercel de perla" nu este singurul roman ce reconstruieste povestea unuia dintre celebrele tablouri ale acestui pictor.

Albastru Pur, Tracy Chevalier

Editura Polirom, 2004
Traducere de Fraga Cusin

"Albastru pur" aduce in prim-plan povestea unei americance, Ella Turner, care se muta in Franta unde viata sa ia o intorsatura ciudata, atit datorita sentimentului de neadaptare pe care il simte in micul oras al unei tari necunoscute, cit si din cauza faptului ca acolo este tulburata de origini, stramosii ei fiind francezi care au emigrat in America la inceputul secolului XIX. Odata cu mutarea ei in Franta si cu hotarirea de a avea un copil, Ella incepe sa viseze o mantie albastra care ii provoaca o ciudata oboseala si boala ce o avusese si in copilarie: psoriazis. Intr-o astfel de situatie hotaraste sa afle mai multe despre stramosii sai, Tournierii, intuitia spunindu-i ca visul este legat de trecut.

Mi s-a parut interesant ca romanul se desfasoara pe doua planuri: un plan al trecutului si unul al prezentului. Capitolele alterneaza in functie de cele doua planuri, aflindu-ne cind in Franta hughenotilor si a vrajitoarelor din secolul XVI, cind in secolul XX alaturi de tinara care isi sacrifica pina si viata alaturi de sotul ei, Ricky, pentru a descoperi ce se afla in spatele visului albastru.

Parfumul, Patrick Suskind

Editura Humanitas, 2007
Colectia Cartea de pe noptiera
Traducere de Grete Tartler

In Franta secolului XVII se naste in mizerie intr-o piata de peste, Grenouille, eroul romanului, care se transforma incet incet in criminalul ciudat, crud si de neinteles din final. Nascut sub semnul mortii de o mama criminala, se diferentiaza de restul oamenilor printr-un simt olfactiv deosebit, ce se transforma intr-o arma cu care isi atinge menirea.

Cartea ne plimba in lumea olfactiva exceptionala a lui Grenouille, incepand de la cele mai distinse parfumuri pana la putreziciuni. Pe parcursul cartii insa darul sau se transforma intr-o vanatoare groteasca de tinere fecioare cu scopul de a crea Parfumul suprem, cu ajutorul caruia reuseste chiar si sa scape de condamnarea la moarte. Finalul cartii este ciudat si tulburator, personajul fiind omorat de o iubire devoratoare.

Fetita care iubea prea mult chibriturile, Gaetan Soucy

Editura Polirom
Colecţia Biblioteca Polirom
Traducere de Ana Andreescu

De data asta am hotarit sa scriu despre o carte care nu mi-a placut. Nu mi-a placut nu datorita faptului ca ar fi prost scrisa, ci datorita atmosferei, a parfumului, a angoasei lasate in urma lecturii. Subiectul cartii se invirte in jurul unei lumi ciudate, pe care eu n-am putut sa o gasesc decit grotesca si dureroasa. Viata este disfunctionala, iar personajele ei sint niste bestii. Personajele centrale ale cartii, frate si sora, descopera odata cu moartea tatalui lor, lucruri teribile, oripilante pentru societatea in care traim: fata este crescuta ca si cind ar fi baiat si mai are loc si incestul dintre frate si sora, din care apare un copil. Insa lucrul cel mai cutremurator mi s-a parut ca, spre finalul romanului, descoperim ca fata are o sora geamana, pe care tatal acestora a infasurat-o in bandaje numind-o "Pedeapsa Divina".

Toata suferinta posibila a omenirii se afla concentrata in lumea lor, care m-a ingrozit pe tot parcursul romanului. Ceea ce mi se pare mai infiorator este ca asemenea "lumi" mai exista si astazi. In realitate.

Frida, Barbara Mujica

Editura Tritonic
Colecţia Premium

Romanul "Frida" este inspirat din viata pictoritei de origine mexicana al carui nume il poarta cartea. Viata controversata a Fridei Kahlo este povestita unui psihiatru de Cristina, sora mai mica a acesteia. Scopul principal al cartii nu este acela de a ne-o prezenta pe Frida, cu toate ca ea este personajul central, ci de a arata cum se simte Cristina ca "cealalta", ca sora a unei femei mereu plina de succes. Pe tot parcursul romanului, Cristina arata fustrarea pe care a simtit-o toata viata alaturi de Frida, de fapt mereu in spatele ei. Cristina traieste prin sora ei, prin povestile ei, astfel incit se simte din ce in ce mai neinsemnata.

Obsesiile si frustrarile Cristinei sint doar imaginatia scriitoarei, insa elementele legate de viata si opera Fridei sint adevarate. De aceea romanul constituie si o incursiune fascinanta in viata artistei.